Întrebări



Din toate-n astă lume câte sunt
nu știu prea mult, dar știu atâta doar:
că te iubesc de ceruri mai presus,
că viața, parcă, mi te-a oferit în dar.
 
Nu înțeleg cum cresc copacii drept,
nici florile cum își desfac petala,
știu doar că-n orice clipă-abia aștept
să îmi respiri, să îți respir... sfiala.

Dulce poezie


O, cât aș vrea, iubite, cât aș vrea
s-adun din ochii tăi nemărginirea,
să-mi potolesc adânc setea  cu  ea
să depăn din povestea noastră,  fericirea!

Să-nvăț să-mi fie dragă astă lume
din care te-am cules ca pe o floare
înmiresmată, unică, anume
brodată-n praf de stele și visare.