Se afișează postările cu eticheta Cărţile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cărţile mele. Afișați toate postările

Interviuri cu brăileni remarcabili - Dumitru Anghelescu (III)

 


Cât de importante sunt pentru pacienți prevenția și igiena orală? Sunteți implicat în vreun program prin care ei sunt educați în acest sens?

Ar trebui să fie cheia de boltă a pacientului. Întrebarea ar trebui să fie dacă există vreun program de educație privind prevenția și igiena în stomatologie la nivel național, susținut constant și eficient de factorii decizionali. Dar nu cu vorbe și promisiuni, ci cu bani. În lipsa lor totul este suflare de vânt. Stomatologia, vrem nu vrem, este o ramură a medicinei finanțofagă. Au mai existat tendințe din partea firmelor producătoare de medicamente, dar în subsidiar este vorba de reclamă.

Un proverb românesc spune că Omul sfințește locul. Cât de mult a reușit medicul Dumitru Anghelescu să confirme veridicitatea acestor cuvinte?

Nu am eu menire de Demiurg, dar am încercat să las și urme pe unde am trecut. Mi-a plăcut să încep și să termin ce mi-am propus. Uneori am reușit, alteori poate că am mai lăsat și pentru cei  ce vor veni după mine.

Interviuri cu brăileni remarcabili - Dumitru Anghelescu (II)

 


La fel ca în orice subdomeniu al medicinei și în stomatologie există mai multe ramuri pe care medicii le pot alege pentru a se specializa. Care este specializarea dumneavoastră?

 Când am absolvit eu facultatea, în stomatologie nu existau decât trei specialități: stomatologie generală, ortodonție și chirurgie buco-maxilo-facială. Am ales stomatologia generală pentru că-mi plăcea să încerc cam tot ce învățasem în facultate. Desigur, în măsura competențelor pe care mi le oferă această specialitate. 

Cam după câți ani de practică în propriul cabinet v-ați simțit pregătit pentru a trata orice patologie dentară a unui pacient?

 Niciodată nu poți spune că ești  pregătit  pentru a trata orice patologie oro-maxilo-facială. Dacă ne referim strict la patologia dentară mai putem nuanța, dar nici aici nu pot spune că le știu pe toate. Una este să ai o părere medicală și alta este să tratezi problema. Cred că peste tot există atotștiutori declarați și să nu uităm că cimitirele sunt pline de oameni indispensabili, nu?

Dumitru Anghelescu, un medic stomatolog cu vocație (I)

 

 


  L-am cunoscut în urmă cu peste 20 de ani, iar în momentul în care i-am descoperit profesionalismul, am rămas fidelă serviciilor sale medicale.

Poartă pe umeri o vârstă rotundă care-i conferă nu doar o înțelepciune aparte, ci și o experiență bogată de viață. 

A visat cândva să pășească pe cărările străinătății, dar viața l-a determinat să se reconstruiască și să schimbe traiectoria spre acasă, în orașul unde s-a născut, acolo unde busola îi indica direcția corectă. A jucat totul pe-o carte în anul 1991, când și-a deschis propriul cabinet stomatologic. Deși nu avea experiență în a manageria o astfel de alegere, cu pași mici a reușit deoarece toate problemele pe care le-a întâmpinat l-au învățat să deschidă într-un mod miraculos lacăte și să fie din ce în ce mai bun.

Interviuri cu brăileni remarcabili - Dumitru Panțuru (III)

 


Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare i-aţi adresa omului Dumitru Panţuru? Dar primarului?

Pe omul Dumitru Panțuru l-aş întreba cum de nu a căzut în mirajul plecării din ţară şi nu şi-a părăsit obârşiile, iar pe primarul Dumitru Panțuru l-aş întreba dacă va mai candida la alegerile din 2024 și de ce-şi iubeşte atât de mult comunitatea pe care-o păstoreşte?

Acum, implicit, vreţi să ştiţi şi răspunsurile. 

Prima întrebare... Nu am fost tentat niciodată să plec în căutarea traiului bogat dincolo de graniţele țării deoarece consider că munca este cea care ne înnobilează, ne defineşte şi, dacă ţi-e dragă, o poţi efectua indiferent pe ce tărâm vieţuieşti. În definitiv, avem în noi toate resursele de a reuşi indiferent de spațiu și timp. Răspunsul detaliat vi l-am dat la precedenta întrebare.

La cealaltă, răspunsul ar fi că da, voi candida, deoarece proiectele mari pentru comună de acum apar. Pe movileni îi iubesc deoarece îmi sunt dragi, dincolo de îndemnul pe care ni l-a dat Dumnezeu care ne-a spus să le facem oamenilor ceea ce ne-am dori să ne facă şi ei nouă. Așadar, cine sunt eu să nu-mi ascult Creatorul?

Interviuri cu brăileni remarcabili - Dumitru Panțuru (II)

 


Acum, în anul 2023, la cel de-al șaselea mandat, vă consideraţi un primar de nota zece? În opinia dumneavoastră care sunt atu-urile unui primar de succes?

Nu-mi place să mă laud, dar, la momentul acesta, mă simt un primar cu experienţă. Nu susţin că ştiu totul, în viaţă imprevizibilul ne joacă adesea feste. Sunt situaţii şi situaţii, unele inedite, altele la care nici cu gândul nu gândești. Şi pe care, poate, n-aş şti cum să le rezolv dacă se vor ivi. Însă există și momente în care deciziile trebuie să fie promte. Sunt decizii pe care sunt nevoit să le iau condiţionat de timp şi circumstanţe. Astăzi, la 57 de ani ai mei, pot spune că îmi asum orice responsabilitate, mă refer la cele care ţin de funcţia mea, desigur. Mai sunt și zile în care simt că nu-mi ajung orele. Sunt momente în care aş vrea să-mi permit luxul de a fi pretenţios cu timpul meu, însă nu pot. În vremurile actuale trebuie să mă adaptez din mers schimbărilor, situaţiilor şi partenerilor de dialog. În funcţia aceasta e nevoie să te lupţi cu diferite mentalităţi care nu se pot schimba peste noapte.

Aşadar, care sunt calitățile unui primar bun v-am răspuns, iar eu mă consider unul dintre ei.       

Ce ar trebui să afle un cetățean care nu cunoaşte Movila Miresii? Precizați trei motive pentru ca acel cetățean să se stabilească pe plaiuri movilene.

Prima dată invit cetățeanul respectiv să ne cunoască legenda. Să descopere miracolul care se ascunde în spatele poveștii și să-și lase imaginația să zburde prin cele mai fascinante scenarii. Să devină curios și să caute sâmburele de adevăr ascuns printre rânduri.

Chiar îmi permit să o istorisesc acum, în cazul în care cineva chiar nu ne cunoaște începuturile:

Pre vremuri de demult, într-o iarnă, pe un vifor mare, prin partea locului trecea o nuntă cu toți nuntașii, iară mireasa era adusă de mire  într-un car cu boi. Pe drum, s-a desprins fundătoarea carului și mireasa a căzut în zăpadă. Când au observat nuntașii lipsa miresei erau departe și, deoarece era viscol mare, fiind și pe înserat,  n-au mai putut să o găsească.

Se zice că la o movilă din apropiere era o târlă ciobănească și ciobanul, condus  de lătratul câinilor, s-a dus în partea locului și a găsit mireasa în zăpadă. Aducându-o la târlă, a luat-o de nevastă și au întemeiat prima familie din zonă.  De aici vine denumirea de Movila Miresii.

Bătrânii mai povestesc că mireasa era îndrăgostită de un flăcău ce avea o târlă și oi pe lângă movilă, iar părinții au silit-o să ia pe altul de bărbat. Astfel că, pe când se îndreptau cu nuntașii spre casa mirelui, ei venind dintr-un sat din fostul județ  Râmnicu Sărat de unde era fata, ajungând în dreptul movilei unde fata știa că se află iubitul ei, s-a  furișat din car și s-a dus la bordeiul ciobanului.

Interviuri cu brăileni remarcabili - Dumitru Panțuru (I)

 


Ne-am propus prin acest interviu să vorbim despre omul, dar și primarul Dumitru Panțuru. Așadar, cine este Dumitru Panţuru?

Mă consider un om binecuvântat de Dumnezeu, care a reușit în viață să sădească un pom, să sape o fântână și să aducă pe lume un copil.

Îmi sunt dragi oamenii, poate de aceea sunt primarul comunei Movila Miresii de 23 de ani. Mă consider unul din gospodarii acestui meleag brăilean care a învățat de-a lungul vieții lecția smereniei, a cumpătării, a iertării, a dăruirii, a recunoștinței și a lucrului bine făcut.

Să ne întoarcem la perioada de început când ați ocupat fotoliul de primar. Cum au fost primii ani? A fost greu, a fost uşor?

În anul 2000 când am ales să intru în cursa pentru fotoliul de primar, eram poate puțin nemulțumit de cum arăta comuna. Și mi-am dat seama că este nevoie de o mână de gospodar. Soția mea nu era prea încântată de decizia mea, poate pentru că știa mai bine decât mine ce responsabilități implică un astfel de drum, ea lucrând deja de cinci ani în primărie pe postul de bibliotecar al comunei. Nu a avut încotro și în final m-a susținut, nu înainte de a se asigura că eu conștientizez spre ce funcție mă îndrept.

După ce am fost ales, cred că am fost un pic confuz. La fel ca un copil pe care-l aduci prima dată la şcoală și... abia după ce încheie ciclul primar parcă stăpâneşte şi el toate cele. Cam aşa a fost şi la mine. În primii ani am crescut încet, am învăţat pas cu pas, astfel încât, atunci când am încheiat primul mandat eram pregătit pentru următorul, căci învăţasem regulile jocului.

 Nu pot să spun că a fost greu din cale afară! Dar nici uşor nu este să iei decizii care privesc peste 4000 de locuitori, cu peste 1500 de locuinţe și să hotărăşti ce este bine pentru ei.

Am reuşit şi datorită echipei care m-a susținut, munca în echipă este piesa de rezistenţă într-un astfel de demers. Fostul viceprimar, Vasile Bădără, care mi-a fost alături timp de cinci mandate de când am pornit pe acest drum, s-a implicat şi a stat permanent alături de mine în mijlocul oamenilor, a ştiut să le asculte doleanţele. De asemenea, ceilalți funcţionari şi consilieri împreună cu care am luat deciziile importante pentru localitatea movileană, mi-au dovedit că lucrul în echipă este cheia succesului.

La primul mandat, încă din primul an, eram foarte dezorientat, mă bazam pe sfatul consilierilor, al secretarului, al celor ce i-am găsit deja în primărie când am venit. Apoi, învăţând din mers secretele funcției, încet-încet am reuşit să devin din ce în ce mai bun, să capăt mai multă încredere în mine și să fiu ferm în poziția pe care o deţineam.

Îmi asumasem un risc. Riscul de a mă arunca în joc. Nu mi-au plăcut niciodată acei oameni care stau pe margine şi-şi dau cu părerea despre ceea ce se joacă în ring. Care se cred mereu mai buni decât jucătorii, dar dacă-i aşezi în teren îşi pierd reperele. Eu sunt genul de om căruia îi place să acţioneze, nu să găsească scuze sau, mai grav, să critic pe alţii încercând astfel să dovedesc că-s mai priceput. Nu mă număr printre acei oameni complexaţi de anumite idei, care nu cunosc valoarea dialogului, care mai mult tensionează decât detensionează anumite situații. Dimpotrivă! Sunt omul care nu intră în panică uşor, rezist oricăror presiuni venite din exterior, am deplină încredere în mine, iar atunci când îmi fixez obiective mă mobilizez şi le ating. 

Întotdeauna am promis cetăţenilor doar ceea ce aveam de gând să fac, îmi cântăream posibilităţile de a reuşi. Nu poţi promite marea cu sarea, iar apoi să te dezici de ce promiți. Nu! E ca şi cum ai înşela aproapele care ţi-a dat girul său prin ştampila pusă pe buletinul de vot.

Sunt un om cu conştiinţa împăcată, am procedat întotdeauna corect, aşa cum mi-a dictat raţiunea, iar în situaţii incerte, instinctul. De ce să nu recunoaştem? Există în viaţă şi momente în care avem în mâini o singură carte şi trebuie să mizăm pe ea. Şi recunosc, eu am avut un fler aparte, ba chiar am avut darul de a-i recunoaşte cu uşurinţă pe acei oameni pentru care minciuna este o formă de a se manifesta.

Care vă sunt rădăcinile?

Dumitru Panţuru, omul dedicat unei comunități

 

 

           A făcut din muncă o adevărată pasiune. De peste 20 de ani, de când ocupă funcţia de primar, timpul său se măsoară cu aceeaşi clepsidră cu care se măsoară secundele comunei Movila Miresii. Pe fiecare panou, clădire sau loc ce se află pe raza localităţii movilene, se observă semnătura sa, reuşita proiectelor pe care le-a derulat pentru  consătenii săi.

Născut pe tărâm movilean, spațiu pe care nu a fost tentat să-l părăsească niciodată, Dumitru Panțuru a privit cu veneraţie către aproapele său, față de care a manifestat permanent grijă, implicare și dăruire. 

Dacă aruncăm o privire peste tot ceea ce a înfăptuit pentru comuna sa, am zice că norocul a stat, mai mult, poate, de partea locuitorilor movileni, pentru că au avut şansa de a-l avea printre ei.

Interviuri cu brăileni remarcabili




În loc de prefață

Unde este istoria Brăilei?

(Nicolae Iorga)

 

Cu iubire pentru tot ceea ce este brăilean, scriitoarea Cornelia Vîju aduce în fața cititorilor noul său volum de interviuri cu oameni remarcabili. Cornelia Vîju a adunat în palmaresul său literar mai multe volume. Începând cu anul 2010 și până în anul 2022, a semnat  un număr de cincisprezece volume, acoperind o paletă largă de creație, amintiri, poezie, proză, monografie și, iată!, interviu. Este a cincea carte de interviuri, fiecare dintre celelalte patru având în paginile sale întâlniri cu oameni importanți, cu profesii diferite, cu caractere diferite, fiecare cu aspirația de a fi folositor locurilor în care trăiește. Dacă în alte volume de interviu autoarea adună între pagini oameni cu preocupări profesionale asemănătoare (politică, literatură...), iată că firul ce unește aceste cinci nume din noua carte este tocmai calitatea lor de oameni diferiți ca profesie, dar animați de aceeași dragoste de muncă, devotament pentru specialitatea aleasă și hotărârea de a obține rezultate remarcabile.

Clipa de taină a cărților, autor Lucia Pătrașcu

 Daruri de suflet... Mulțumesc, stimată doamnă Lucia Pătrașcu! 


Valentina BALABAN, dincolo de fereastra de cristal a poeziei

 



Pe doamna Valentina Balaban am cunoscut-o în anul 2011. Îmi redecoram casa şi eram în căutarea unui mobilier potrivit. Am intrat întâmplător într-un magazin de profil, iar un zâmbet fermecător m-a întâmpinat chiar de la intrare.

Mi-a prezentat cu răbdare tot mobilierul expus la vânzare, mai cu seamă piesele de care eu eram interesată. Nu ştiu cum a deviat discuţia noastră, căci dintr-odată am descoperit că eram amândouă pasionate de poezie, având tipărite şi cărţi la momentul respectiv.

Ca o coincidenţă, avea la ea cartea Copilul ca o primăvară pe care mi-a dăruit-o cu autograf pentru fetiţa mea.

Am păstrat legătura în perioada imediat următoare, regăsindu-ne chiar la câteva evenimente culturale brăilene, iar la sfârşitul anului 2020, la îndemnul doamnei Lucia Pătraşcu, am convins-o să ne acorde acest interviu.

Fără să exagerez, Valentina Balaban este o persoană care te cucereşte de la prima întâlnire şi te face dornic de a o revedea cu bucurie de fiecare dată. Bagajul ei literar este bogat, deoarece i-a plăcut să-şi lustruiască visele în cel mai plăcut mod cu putinţă – cuvântul scris.

O invităm să ni se dezvăluie, făcând o călătorie imaginară prin viaţa sa scriitoricească, astfel încât cititorii să o descopere şi altfel, nu doar prin versul său.

Ne-am propus, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea dumneavoastră, de aceea, vă invit să facem un periplu al paşilor care v-au făcut să creşteţi în fiecare zi. Să descoperim, doamnă Valentina Balaban, primul pas către lumea scriitoricească! Când s-a produs acesta?

Debutul meu a avut loc în anul 2007 cu o carte de poezii pentru copii, Copilul ca o primăvară, Editura Enos. Au urmat apoi alte volume de poezii: Salvaţi copilăria, Editura Enos 2009; Filosofia vieţii, Editura Olimpiada, 2010; Lumea Ta… Editura Danubius, 2011;             Pe-o clipocire…  Editura Lucas, 2014; Plămadă stelară, Editura Lucas, 2015; Sfere de vis, Editura Lucas, 2016; Taină săgetând rubinEditura  PIM – Iaşi 2017; Sincopa destinului, Editura PIM – Iaşi 2018; Inscripţie pe ţară, Editura Lucas 2018; Sub licenţă solară, Editura PIM – Iaşi 2019; Dominoul clipei, Editura PIM – Iaşi 2020.

Debutul publicistic a fost în Revista Cronica din Iaşi în anul 2013. Între timp am colaborat cu diferite reviste literare din ţară.

Care vă sunt rădăcinile? Sub cerul cărui tărâm a văzut lumina zilei un om al condeiului de talia dumneavoastră?

Sunt o poetă brăileană care încearcă să se alinieze, în aceste timpuri grele, la valorile literare actuale.  Primele poezii au fost dedicate fiului meu,  pe care îl consider minunea vieţii mele. Dumnezeu m-a înzestrat cu acest har de a scrie. Prin scriitură, caut, mă caut şi dăruiesc iubire celor din jur.

Copilăria naşte lumi extraordinare.Vorbiţi-ne despre copilăria dumneavoastră! Ce amintiri vă răscolesc sufletul atunci când vă întoarceţi cu gândul la perioada aceasta a vieţii? Ce moment din copilărie lăsa să se întrevadă talentul de a scrie?

Copilăria mea a fost frumoasă, veselă, cu bucurii şi, uneori, cu lipsuri, ca în acea perioadă. În copilărie nu se întrezărea darul de a scrie ce avea să apară mult mai târziu, pe la 26 de ani, după naşterea copilului.

Vă invit să ne povestiţi despre cărţile publicate de dumneavoastră! Cum s-au născut acestea? Care a fost povestea lor? Au fost inspiraţii de moment sau lucrări planificate îndelung?

Am scris mulţi ani la rând şi nu am publicat nimic, apoi am avut norocul să-l cunosc pe poetul Gheorghe Lupaşcu. M-a încurajat, după ce mi-a citit primele texte şi, astfel, s-au născut primele două cărţi pentru copii, publicate la Editura Enos în anii 2007 şi 2009. Prin colaborarea mea cu Biblioteca Panait Istrati din Brăila şi cu Cenaclul scriitorilor brăileni am cunoscut mai mulţi scriitori, printre care: Aurel Furtună, pe criticul Dumitru Anghel, Emilian Marcu, Adi Secară. Scriitoarele Lucia Pătraşcu şi Violeta Craiu  mi-au sugerat să scriu şi poezie cu vers alb. Poetul Constantin Gherghinoiu mi-a apreciat poezia pentru copii, încurajân-du-mă să scriu şi alte volume de poezii dedicate celor mici. Voi scrie negreşit, atât timp cât harul şi muza îmi inundă sufletul şi gândul. În fiecare an, aduc la lumină un nou volum de poezii (anul şi cartea !). 

Care este cel mai frumos lucru ce vi s-a întâmplat  pe parcursul carierei scriitoriceşti? Vă rog să amintiţi şi eventualele distincţii obţinute!

Fiecare apariţie editorială, fiecare lansare de carte, fiecare distincţie, Târg de carte, Tabără de creaţie, îmi provoacă o bucurie imensă.

În anul 2017 am primit din partea Editurii Verban,  o Diplomă de excelenţă pentru merite literare deosebite.

În anul 2018, am primit  Diplomă aniversară – Centenar Marea Unire 1918 – 2018, pentru contribuţia remarcabilă la promovarea idealurilor unităţii de neam şi ţară în rândurile românilor.

În anul 2019, la Festivalul Internaţional de Creaţie Vrancea Literară 2019, am obţinut Premiul Viorel Munteanu, la secţiunea poezie, pentru volumul Sincopa destinului,  Editura PIM Iaşi.

În anul 2020, în cadrul evenimentului Mărţişoare literare, am primit Diploma Condeierul diasporei ASRA Salzburg (Austria), ca semn de apreciere şi preţuire pentru contribuţia deosebită în promovarea identităţii şi expresiei culturale româneşti.

Există cumva şi un moment  mai  puţin plăcut din acest punct de vedere?

Păstrez în suflet doar amintiri frumoase.

Cum aţi descrie paşii succesului pentru un scriitor? Vine acesta doar din talent  sau este nevoie şi de efort susţinut?

Fără har, nu poţi avea un succes firesc, dar şi fără un efort susţinut, talentul nu-şi atinge scopul, menirea.

De multe ori, în viaţă, avem nevoie de modele. Există un scriitor a cărui operă v-a inspirat? Sau, poate, v-a marcat?

Scriitorul sufletului meu rămâne Mihai Eminescu. Toate cărţile mele au în comun, trăirile, căutările şi amprenta sufletului meu.

Orice om al literelor are nevoie în munca sa de o inspiraţie specială. Care a fost muza dumneavoastră? Care au fost temele ce v-au fascinat şi pe care le-aţi abordat în scrierile dumneavoastră?

Poezia pentru copii este declic-ul unui har. Prima poezie scrisă de mine este dedicată fiului meu, apoi au tot curs gândurile rimate pentru copii şi nu numai. Aş spune că ineditul constă în diversitatea tematicii şi al stilului de scris. Fiecare carte este scrisă într-o anumită stare şi amprentează timpul creaţiei.

Cine sau ce vă ajută atunci când scrieţi? De unde vă culegeţi nectarul cuvintelor? Ce anume vă umple de energie?

 Trăiesc în aici-acum conştientizând armonia cu Universul. Cititul descătuşează mintea, deschizând porţile visului spre alte vise. Ce mi-a dăruit veşnicia, nu-mi poate lua un trecător. Citesc, iubesc, iert, mă iert şi mă bucur de viaţă. Dumnezeu lucrează prin cuvânt, oameni şi scriptură… 

 Care ar fi, în viziunea dumneavoastră, atributele principale ale unei cărţi valoroase?

Dacă o carte nu ajunge la sufletul cititorului, a fost scrisă degeaba!

Dacă aţi deţine o baghetă magică, care ar fi primul lucru pe care l-aţi schimba astăzi pe scena scriitorilor contemporani? Sau, poate, l-aţi adăuga?

Bagheta magică aparţine Timpului şi doar el va cerne valorile. Este bine că se scrie…

Ce proiecte aveţi acum pe masa de scris? Ce proiecte v-au rămas, poate, nefinalizate ? Mă refer la cele din domeniul literar.

În fiecare an adun material pentru următoarea carte. Din cauza pandemiei, nu am putut lansa ultimele cărţi, dar va veni şi timpul lor.

Ne puteţi descrie cum arată o zi din viaţa scriitoarei Valentina Balaban? Câte ore petreceţi la masa de scris? Este scriitoarea Valentina Balaban un om împăcat cu sine mereu?

Valentina Balaban, în afară de scris, este un om normal, cu familie, copii, prieteni, cu bucurii, cu griji… La masa de scris nu am un program strict. Fiind un spirit liber, creaţia apare odată cu starea necesară descătuşării gândului.

   Acum, la început de an 2021, vă consideraţi un autor de succes? Dacă un cititor v-ar întreba care este diferenţa între un scriitor talentat şi unul mai puţin talentat, ce i-aţi răspunde?

Nu sunt eu în măsură să-mi măsor succesul, dar mă bucur că am o categorie de cititori care mă apreciază. Dacă cititorul rezonează la mesajul transmis în poezie, eu mi-am atins scopul şi pot merge mai departe mulţumită.

Dacă aţi putea să vă întoarceţi în trecut, ce aţi schimba din traiectul vieţii dumneavoastră? Aşadar, există vreun regret în viaţa scriitoarei Valentina Balaban?

Nu, nu aş schimba nimic, nu regret nimic şi nu-mi încarc sufletul cu eşecurile sau supărările trecutului. Trăiesc în prezent, îmi accept trecutul şi-mi aştern viitorul.

Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare i-aţi adresa scriitoarei Valentina Balaban? Dar Omului Valentina Balaban?

Mi-aş adresa următoarea întrebare: În afară de scris, care este marea ta iubire?

La care aş răspunde: Marea mea iubire este fiul meu, Andrei-Iulian şi este  prima mea muză.

Învăţăturile creştine ne amintesc că întotdeauna i se va da celui ce cere şi i se va deschide celui ce bate. Cât de uşor vi s-au deschis uşile de-a lungul vieţii?

De-a lungul vieţii am bătut, am cerut şi am obţinut cu greu şi cu sacrificii mari, dar am obţinut ce mi-am dorit. Semn că Dumnezeu mă iubeşte…

Notele cele mai valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul dumneavoastră, care ar fi  nota  pe care v-aţi acorda-o?

Nu sunt în măsură să-mi acord note, dar, sigur, Timpul mă poate nota cândva.

Care au fost reperele morale la care v-aţi raportat pe parcursul existenţei dumneavoastră?

Iubire, credinţă, voinţă, ambiţie, risc...

Adeseori, viaţa ne poartă pe căi străine, dar se întâmplă să regăsim, după ani, oameni care ne-au sădit, cândva, în suflet, o floare. Aţi simţit vreodată că nimic nu este întâmplător şi că toate au un scop? Mereu, la timpul potrivit?

Sigur, nimic nu este întâmplător! Dumnezeu lucrează prin oameni şi nu numai. De multe ori, nu înţelegem imediat de ce ni se întâmplă unele lucruri bune sau rele, dar toate au un rost în misiunea vieţii.

Am dori să ne vorbiţi despre acei oameni de suflet pentru care v-aţi sacrifica o clipă din timpul dumneavoastră. Aşadar, dezvăluiţi-ne câteva nume din jurnalul sufletului scriitoarei Valentina Balaban!

Dacă aş da câteva exemple, sigur aş omite din oamenii dragi şi importanţi din viaţa mea şi nu ar fi drept. Din timpul meu aş sacrifica, cu tot dragul, clipe pentru mulţi oameni de suflet din viaţa mea.

Inevitabil, în lumea în care trăim, există momente când poate rănim - verbal desigur! - un semen de-al nostru. A existat în traseul dumneavoastră profesional o persoană pe care aţi supărat-o şi căreia aţi fi dispusă să-i întindeţi astăzi mâna prieteniei?

Dacă am supărat pe cineva... întotdeauna am ştiut să îmi cer iertare!

Vă place să călătoriţi şi, dacă da, care sunt locurile care vă smulg promisiunea de a le revedea?

Ador călătoriile. Am colindat toată ţara, dar peste tot au mai rămas locuri de vizitat. Avem o ţară atat de frumoasă, încât nu mă pot sătura să o vizitez.

Dincolo de scris, petreceţi clipe şi la braţul altei arte? Muzica? Desenul, poate?

Nu cochetez decât cu poezia.

V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe?

Ca orice om, am şi eu temerile mele, dar dacă nu rişti, nu câştigi! Cum eu sunt o fire curajoasă, am trecut mereu peste temeri şi mi-am atins ţelurile măreţe cu mare nădejde în Dumnezeu.

Pe parcursul vieţii, cum vi s-a părut că a trecut Timpul? A fost timpul dumneavoastră grăbit sau mai lent? V-a fost sau nu, prieten bun acesta?

De obicei, eu sunt o fire grăbită, răbdarea nu este punctul meu forte, dar Timpul m-a învăţat şi lecţia răbdării (cam dur!). Acum am găsit măsura şi e mult mai bine.

Ce planuri de viitor are scriitoarea Valentina Balaban?

Atâta timp cât sunt sănătoasă şi muza este cu mine, voi scrie... Planuri nu-mi fac, căci vremurile sunt tulburi.

Ce aţi vrea să mai ştie cititorii despre dumneavoastră şi, poate, nu v-am întrebat? Mă refer la acele aspecte care au avut un rol important în povestea dumneavoastră de om al condeiului!

Valentina Balaban este o carte deschisă. Cine îmi citeşte poeziile, îmi poate cunoaşte sufletul în profunzime.

Aveţi vreun sfat pentru tinerii scriitori din ziua de azi? 

Tinerii din ziua de azi, prin scriitura lor, promit şi este posibil să avem surpriza unor poeţi foarte talentaţi. Eu sunt de părere că poezia actuală nu s-a definit. La început am fost reticentă citind o astfel de poezie, apoi am înţeles că este un mod de exprimare diferit. Fiecare poet are opţiunea de a se exprima după cum simte.

Reperul meu este în continuare Eminescu. Deşi se scrie mult la nivel european în vers alb, timpul va cerne valorile. Harul dăinuie, iar recunoaşterea contemporanilor este o piatră rară. Valori au fost, sunt şi vor mai exista cu siguranţă. Versul se naşte pe buzele fiecăruia dintre noi  şi mă bucur când aud că a mai apărut un volum de versuri bun al unui scriitor tânăr.Titu Maiorescu spunea: Sunt şi copaci mari în pădure, este şi tufiş, sunt şi flori şi fire de iarbă. Toate împreună alcătuiesc pădurea... Ce credeţi că voia, oare, să ne transmită scriitorul prin aceste cuvinte?

Toate au un rost şi toate sunt importante. Unitate în diversitate…

Ne apropiem de finalul acestui interviu şi vă rugăm să transmiteţi un mesaj cititorilor! Unde vă pot găsi? Cum îşi pot procura cărţile dumneavoastră?

Sunt foarte activă pe Facebook! Postez aproape zilnic poezii din creaţia mea, iar cine doreşte o carte, îmi poate scrie prin mesaj privat o adresă, unde  voi trimite prin poştă cartea sau cărţile dorite.

Şi pentru că am dori să încheiem acest inteviu într-un ton al mulţumirilor, ne-ar plăcea să adresaţi un cuvânt de recunoştinţă acelor oameni care au reuşit să traseze cu creionul emoţiilor urme de neuitat în inima dumneavoastră. Acei oameni care v-au condus către reuşită şi v-au ajutat să urcaţi, poate, treptele succesului scriitoricesc.

Mulţumesc din suflet fiului meu drag, Alexandru Andrei-Iulian, prima mea creaţie şi muză! Mulţumesc din suflet scriitorilor: Gheorghe Lupaşcu, Constantin Gherghinoiu, Aurel Furtună, Adi G. Secară, Dumitru Anghel, Lucia Pătraşcu, Emilian Marcu, Petre Rău, Rodica Rodean, Violeta Craiu, Ilie Zamfir, Dragoş Neagu, Constantin şi Daniela Gumann, Sterian Vicol, Angela Baciu, Culiţă Ioan Uşurelu şi, nu în ultimul rând, soţului meu Virgil Balaban, care a fost alături de mine şi m-a sprijinit în toată activitatea mea literară.

                                             

(Interviu realizat în ianuarie 2021)