Se afișează postările cu eticheta Poezii pentru copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii pentru copii. Afișați toate postările

Dascălul

Va fi mereu ființa care,
Din pragul clasei va-ndruma
Copii cu fețe zâmbitoare,
Ce-n bănci timid s-or așeza.

Va fi urechea ce ascultă
Pe rând orice glas cristalin,
Care întreabă, râde, cântă,
Iubește școala pe deplin.

Mâna ce ajută întruna
Și șlefuiește atent oricând,
Acele minți ce-ntotdeauna
 De ce-urile strâng  pe rând.

Concertul primăverii!



A-ncolțit pe câmpuri iarba,
Vremea caldă a sosit,
Și-a luat rămas bun iarna
Pe-alte văi a poposit.

Mișună pe-alei furnica,
Pentru casă ea trudește,
Iar o gărgărița mică
Râde razei ce-o-ncălzește.

La mulți ani, mamă!

















Cine-i  mama?

Toate mamele din lume
Flori gingașe-s după nume,
Bine de socoți, îți este
Zâna bună din poveste.

Mărțișor



Prinde-ți în piept mărțișor
Pe aripi de primăvară,
Martie lunecă ușor
Pe-arcuș tainic de vioară!

Împletește șnurulețe
În culorile roș-alb,
Ghiocel prinde-ți în plete
Cu al său clopoțel dalb!

Valsul primăverii





S-a trezit din hibernare
Tot pământu-n lung și lat,
Ici și colo aripioare
Aerul au scuturat.

Vântul leagănă mireasma
Clopoțelului mic, dalb
De ghiocel, ce haina
Primăverii a-mbrăcat.

Iarna





Praf de-argint căzut pe gene,
Pământul alb, înghețat,
Iarna lasă-ale ei semne,
Peste uliți, peste sat.

Vine cu-a ei vijelie
În toiagu-i lustruit,
Iar pe derdeluș își suie
Strigătul prelung, vrăjit.

Magia iernii

O trec norii suri prin sită
Și o așează-n largi troieni
Zăpadă cu nemiluita,
S-a strâns din nou la brăileni.

Dantele albe sclipitoare
Peste copaci s-au așezat,
Pământu-i alb de la ninsoare,
În stele mii pare-mbrăcat.

Ninge...

Ninge, ninge peste lume
Stele argintii din cer,
Dați de veste! să se-adune
Bucuria în eter.

Ninge, ninge cu albi fluturi,
Întind palmele să-i prind,
În văzduh i-arunc, îi scutur
Se topesc de cum i-ating.

Vânt de iarnă


Peste dealuri val-vârtej,
Iarna a sosit grăbită,
Poartă cizme și cojoc
Prin zăpada lin cernită.

Vântul calcă-n urma ei,
Șuierând suflă ger mare,
Și vestește pe alei:
S-au dus  zilele cu soare!

Povestea lui Moș Crăciun


Se spune că, odată, pe pământ,
În așternut de paie s-a născut,
Un Prunc frumos precum un cânt
Care iubire pentru oameni a avut.

Și-acolo-n acea iesle, a sa mamă
L-a alăptat la sânul ei cel sfânt
Și l-a-nvelit cu călduroasă blană,
Primită de la soața lui Crăciun.

Decembrie


Curg colinde la ferestre,
Clinchet vesel răsună,
E Crăciunul  de poveste
Care pe toți ne-adună.

În noapte se aud renii
Moșului ce spre copii,
Lunecă pe-ale lui sănii
Să aducă daruri mii.

Îl aștept și-n casa noastră
Căci am fost ascultător,
Am să-l zăresc din fereastră
Și am să-l colind ușor.

Învățătura

Dragă mi-e învățătura
Zi de de zi cu ea mă prind,
Diamante strâng într-una,
Când din cărți eu o cuprind.

Tot ce ea sădește-n mine
E ca un pom roditor,
De-ale cărui fructe mâine
Mă voi înfrupta de zor.

Gând de toamnă



-Toamnă îmbrăcată-n ie
Din mătase ruginie,
Ne furi razele de soare
Când te așezi la hotare!

Ne stropești mii de culori
Prin păduri și peste flori,
Pictezi lin cărările,
Și-ngălbenești zările!

La școală

De-acum nu mai stau acasă,
Am cu cine să vorbesc,
Cu ai mei colegi de clasă
Râd, mă joc și povestesc.

Școala mi-e a doua casă,
Regat de învățătură,
Cartea-mi este prețioasă
În poveți și în lectură.

15 septembrie


S-a scuturat, iată, vacanța mare,
Iar vremea clopoțelului a revenit,
Emoția din zi de sărbătoare
La poarta  școlii azi  a poposit.

Elevii-s îmbrăcați în uniforme,
În mâini poartă ghiozdane noi,
Sorb din priviri învățătoarea
Și-n bănci se-așează câte doi.

Sunt școlar

Nu mai merg la grădiniță
Am ghiozdan și-abecedar,
Toată lumea mă întreabă
Cum îmi e? Păi, sunt școlar!

Am băncuța mea și-s mândru
Scriu, desenez, colorez,
Degete, numărătoare
Iau, adaug.... socotesc!

Literele-mi stau în față
Îmi zâmbesc, dar și eu lor,
În silabe le citesc
Cu ai mei colegi de zor.

Dac-aș fi…


Dac-aș fi un ghiocel,
Cu argintiu clopoțel,
Aș suna să audă zarea
Cât e de frumoasă mama!

Dac-aș fi fir de lalea,
Cu pestrițele petale,
M-aș deschide către soare
Cu al mamei chip de floare!

Ghiocelul


De sub stratul de zăpadă,
Zdrențuit ca vai de el,
A ieșit să ne încânte
Un fir alb de ghiocel.

Gerul frunzele-i mângâie
Și-l înțeapă cu putere,
Sprinteior îl biruie
Vestea lui să ne ofere.

Ninge...


Ninge, ninge peste lume
Stele argintii din cer,
Dați de veste! să răsune
Sănii, chiot, zurgălăi.

Ninge, ninge cu albi fluturi,
Întind palmele să-i prind,
În văzduh i-arunc, îi scutur
Se topesc de cum i-ating.